Traditiile de Sfântul Andrei sunt variate si multiple, poate nicio altă sărbătoare nu este asa plină de simboluri ca aceasta. Legendele din Bucovina spun că în noaptea Sfântului Andrei lupii încep să vorbească si îsi miscă gâturile întepenite. Cel ce vrea să audă vorbele lupilor, va muri repede, iar dacă un om este atacat de lupi acesta se va transforma în vârcolac. Strigoii Morti ,"care îsi părăsesc culcusurile lor, fără să aibă vreo stiintă despre aceasta" (Pamfile, 1914, p. 127) si Strigoii Vii  (oamenii care se nasc cu coada - o vertebră în plus, din legături incestuoase etc.) se intalnesc pentru a stabili suprematia. Activitatea  cea mai intensă a Strigoilor Vii este în Noaptea Strigoilor (29/30 noiembrie) când îsi părăsesc în somn corpul, ies din casă pe horn sau pe usă, se rostogolesc de trei ori pentru a se întrupa intr-un animal (lup, câine, pisică, porc, berbec, găină, broască), încalecă pe butoaie, cozi de mătură pentru a merge în locuri numai de ei stiute (între hotare, răspântii de drumuri, poieni din păduri) unde se întâlnesc cu strigoii morti. Acolo redevin oameni, se bat, se zgârie, se rănesc până iese învingător unul din ei, care le va fi conducător un an de zile.

Se bocesc unii pe altii, îsi vindecă pe loc rănile, se întrupează din nou în animale si pornesc spre case înainte de primul cântat al cocosilor. În ajunul Sângiorzului, noaptea de 22/23 aprilie, îsi părăsesc din nou trupurile pentru a merge să fure mana holdelor, laptele vitelor - să strice taurii, să lege sau să ia puterea bărbatilor etc. În anumite situatii, strigoii se manifestau violent fată de oamenii care nu-si luau anumite măsuri de protectie: "Când strigoii morti nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor unde încearcă să sugă sângele celor ce au nenorocul să le cadă în mâini.). Se credea că sunt si strigoi care nu doreau să facă rău. Acestia "fac hori pe la răspântiile drumurilor, unde joacă cu străsnicie până la cântatul cocosilor" (Pamfile, 1914, p. 128).